Familia Asteraceae
Caracteristici:
- O plantă anuală sau perenă, de înălțime variabilă în funcție de factorii de mediu. Tulpinile mușețelului sălbatic au adesea o lungime de numai 5–10 cm, în timp ce exemplarele cultivate pot ajunge la 50–80 cm.
- Frunzele sunt de 2-3 ori divizate, cu franjuri ascuțite.
- Capitulele au o lățime de 10-25 mm, receptaculul la înflorire este alungit, gol, conic, format din flori stelate.
- Florile sunt de două feluri: 1. numărul florilor stelate, ligulate, albe este între 12 și 18, lungimea acestora nu depășește 1 cm. 2. numărul florilor mici, interioare, tubulari, aurii este de mai multe sute.
Habitat: Este originară din zona din jurul bazinului estic al Mării Mediterane. În zona temperată, este răspândită în întreaga lume. În zona noastră se găsește uneori în mase pe câmpuri, mai ales pe soluri nefertile, sărate, uneori și în locuri argiloase, nisipoase. Este, de asemenea, frecventă în apropierea caselor, a gardurilor, în curți și pe pășuni.
Utilizări medicale:
Substanțele active din inflorescențele de mușețel pot fi împărțite în două grupe în funcție de proprietățile lor fizice: 1. substanțe volatile și 2. așa-numitele extracte nevolatile. Intern se utilizează pentru tratarea afecțiunilor tractului gastrointestinal și a tulburărilor menstruale, iar extern sub formă de unguente, comprese, băi și inhalații pentru a calma inflamațiile pielii și ale mucoaselor, inclusiv ale cavității bucale și ale tractului respirator, precum și ale zonei anale și ale organelor genitale.
Utilizări casnice:
Infuzia sa este un excelent antiinflamator. În caz de gingivită și faringită, este bună pentru gargară, și este o eficientă compresă oculară. Se poate administra sub formă de ceai împotriva spasmelor intestinale și antibalonare chiar și sugarilor. Ceaiul său se bea simplu sau amestecat cu alte plante medicinale în caz de inflamații intestinale și ale vezicii urinare, precum și în caz de răceală.
Curiozitate:
Grecii îl foloseau cu succes deja în antichitate pentru a vindeca afecțiunile ginecologice. Numele plantei în latină se referă și el la acest lucru: matrix = mamă.
Planta poate fi înlocuită cu o plantă numită coada șoricelului, dar în acest caz merită să se măsoare cantitatea substanțelor active. Experții din Târgu Mureș (Gábor Rácz, Erzsébet Rácz-Kotilla) au obținut rezultate semnificative în cercetarea acesteia din urmă.
